O operație antireflux tratează cauza refluxului: reface mecanismul de închidere dintre esofag și stomac. Dacă este utilă pentru dumneavoastră depinde de simptome, de rezultatele investigațiilor și de obiectivele dumneavoastră personale. Pe această pagină vă explic când recomand o operație, cum se desfășoară și la ce vă puteți aștepta în mod realist.
Când este utilă o operație?
Baza oricărei recomandări este un diagnostic confirmat. Simptomele tipice singure nu sunt suficiente – simptome asemănătoare pot avea și alte cauze. De aceea, înaintea unei operații refluxul trebuie dovedit obiectiv, de exemplu printr-o inflamație evidentă a esofagului la gastroscopie sau printr-o măsurare a pH-ului (mai multe despre diagnostic).
Dacă diagnosticul este confirmat, o operație intră în discuție mai ales atunci când
- simptomele persistă în ciuda medicamentelor luate corect – în special regurgitarea de lichid sau de alimente (regurgitație), asupra căreia medicamentele care reduc aciditatea au un efect redus,
- răspundeți bine la medicamentele care reduc aciditatea, dar nu le tolerați sau nu doriți să le luați pe termen lung,
- există o hernie hiatală mai mare, care provoacă ea însăși simptome (mai multe despre hernia hiatală),
- apar complicații, de exemplu o inflamație severă recurentă a esofagului.
Cele mai bune rezultate sunt de așteptat atunci când există simptome tipice (arsuri la stomac, regurgitații acide), refluxul este dovedit obiectiv, iar medicamentele care reduc aciditatea ajută cel puțin parțial.
Limitele operației
O operație nu este alegerea potrivită pentru orice formă de simptome. Sunt rezervat atunci când
- nu se poate dovedi un reflux patologic – de exemplu în cazul unui esofag hipersensibil (arsuri funcționale),
- există exclusiv simptome atipice, precum tuse, nevoia frecventă de a vă drege glasul sau răgușeală,
- există o tulburare de motilitate a esofagului care nu tolerează o manșetă (de exemplu o acalazie),
- medicamentele care reduc aciditatea nu aduc deloc ameliorare – atunci cauza simptomelor trebuie clarificată deosebit de atent.
Și greutatea corporală joacă un rol: în caz de obezitate importantă crește riscul ca reparația să nu reziste pe termen lung. În astfel de cazuri, alte proceduri pot fi mai potrivite; discut deschis acest lucru cu dumneavoastră.
Operație sau medicamente?
Inhibitorii pompei de protoni (IPP, în engl. PPI) sunt foarte eficienți împotriva arsurilor la stomac și a inflamației esofagului. Totuși, ei reduc doar aciditatea – conținutul gastric continuă să reflueze. Operația elimină refluxul pe cale mecanică.
Într-un amplu studiu comparativ european (LOTUS), după cinci ani majoritatea participanților aveau puține simptome atât sub tratament medicamentos, cât și după operația laparoscopică. După operație, regurgitarea conținutului gastric a apărut mai rar; în schimb, dificultățile la înghițire, balonarea și flatulența crescută au fost mai frecvente. Ambele căi sunt așadar opțiuni bune – care vi se potrivește mai bine depinde de simptomele și prioritățile dumneavoastră.
Despre administrarea pe termen lung a medicamentelor care reduc aciditatea: în studii observaționale au fost descrise numeroase efecte secundare. Pentru majoritatea dintre ele, o relație cauzală nu este dovedită. Cine are nevoie de IPP dintr-un motiv întemeiat nu ar trebui să le întrerupă din îngrijorare, ci să stabilească împreună cu medicul cea mai mică doză eficientă.
Cum se desfășoară operația
Operația antireflux se efectuează sub anestezie generală și minim invaziv: prin cinci incizii mici în partea superioară a abdomenului se introduc o cameră și instrumente fine – laparoscopic sau robotic, cu sistemul da Vinci. Ce abord este mai avantajos pentru dumneavoastră decid individual; pentru operația standard, rezultatele ambelor abordări sunt comparabile în studii.
- Expunerea joncțiunii dintre esofag și stomac și readucerea unei hernii hiatale în cavitatea abdominală.
- Hiatoplastia: orificiul lărgit din diafragm este îngustat cu suturi. Doar în cazul herniilor foarte mari întăresc suplimentar sutura cu o plasă.
- Fundoplicatura: din partea superioară a stomacului (fundul gastric) se formează o manșetă în jurul esofagului inferior. Ca standard folosesc manșeta parțială după Toupet (270°), iar pe cea completă după Nissen (360°) doar în cazuri selectate (mai multe despre fundoplicatură).
Operația durează de regulă aproximativ o oră. Majoritatea pacientelor și pacienților părăsesc spitalul în ziua de după operație.
Riscuri și posibile efecte secundare
Operația antireflux laparoscopică este o intervenție consacrată, cu un risc scăzut de complicații. Cu toate acestea – ca la orice operație – se poate produce ceva neașteptat. Aici intră riscuri generale precum sângerarea postoperatorie, infecția sau tromboza, precum și riscuri specifice intervenției:
- lezarea esofagului, a stomacului, a splinei sau a unor nervi, care de cele mai multe ori poate fi tratată imediat,
- pătrunderea aerului în torace (pneumotorace), care de regulă se remite de la sine,
- rareori, trecerea la o operație deschisă (incizie abdominală clasică).
Mai frecvente decât complicațiile propriu-zise sunt efectele secundare ale noii funcții de supapă:
- Dificultăți la înghițire în primele săptămâni – sunt normale și de cele mai multe ori dispar în câteva săptămâni până la câteva luni. Dificultățile persistente la înghițire sunt rare și pot fi tratate adesea printr-o dilatare efectuată în cadrul unei gastroscopii.
- Balonare și senzație de plenitudine, deoarece aerul poate fi eliminat mai greu prin eructație.
- Capacitate redusă de a eructa sau de a vomita – după tehnica Toupet mai rar decât după Nissen.
Riscul dumneavoastră personal depinde de bolile preexistente, de operațiile anterioare și de mărimea unei eventuale hernii hiatale. Îl discut în detaliu cu dumneavoastră în cadrul discuției de informare dinaintea operației.
Rezultate pe termen lung și recidive
Cu o selecție atentă a pacientelor și pacienților, operația controlează refluxul la marea majoritate timp de mulți ani. Totuși, nu este o garanție pentru absența simptomelor pe viață: la o parte dintre cei operați, simptomele de reflux revin de-a lungul anilor, iar unii au din nou nevoie de medicamente. Și o hernie hiatală poate reapărea – mai ales după repararea herniilor foarte mari. Nu orice reapariție provoacă simptome sau trebuie tratată.
Important: cine a avut înainte de operație o mucoasă Barrett (esofag Barrett) are nevoie și după aceea de controale regulate prin gastroscopie.
Alte proceduri
Pe lângă fundoplicatură există și alte proceduri, de exemplu un inel magnetic în jurul intrării în stomac sau tehnici endoscopice. Acestea sunt potrivite pentru situații selectate și diferă în privința condițiilor necesare și a datelor disponibile. În caz de obezitate importantă, un bypass gastric poate fi operația antireflux mai bună. De ce nu ofer inelul magnetic (LINX) și RefluxStop explic pe pagina despre fundoplicatură. Dacă o alternativă ar putea fi potrivită pentru dumneavoastră discut cu plăcere împreună cu dumneavoastră.
Internarea în spital și costurile
Operez exclusiv în spitale private din Viena: Wiener Privatklinik, Privatklinik Confraternität – Goldenes Kreuz, Evangelisches Krankenhaus Wien și Rudolfinerhaus. Cu o asigurare privată suplimentară, decontarea se face de obicei direct cu asigurarea. Fără asigurare suplimentară, costurile depind de casa de asigurări sociale de sănătate din Austria, de spital și de amploarea operației – vă ofer cu plăcere informații telefonic.
- S2k-Leitlinie Gastroösophageale Refluxkrankheit und eosinophile Ösophagitis (DGVS, AWMF-Register 021-013), 2023
- Slater BJ et al. Multi-society consensus conference and guideline on the treatment of gastroesophageal reflux disease (GERD). Surg Endosc 2023
- Katz PO et al. ACG Clinical Guideline for the Diagnosis and Management of Gastroesophageal Reflux Disease. Am J Gastroenterol 2022;117:27–56
- Galmiche JP et al. Laparoscopic antireflux surgery vs esomeprazole treatment for chronic GERD: the LOTUS randomized clinical trial. JAMA 2011;305:1969–1977
- Targownik LE et al. AGA Clinical Practice Update on De-Prescribing of Proton Pump Inhibitors. Gastroenterology 2022;162:1334–1342
Această pagină are scop informativ și nu înlocuiește examinarea și consilierea medicală personală.